Sunt mândră
de şcoala mea
Este o zi a lunii mai, cu cer de „nu-mă-uita” şi
soare arzător. Te invit, cititorule, să-mi cunoşti şcoala, cetatea cunoaşterii,
cum i se mai spune.
Şcoala mea se află pe strada Principală a
satului Negoieşti, din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău. Clădirea şcolii
este făcută din cărămidă zugrăvită în alb, cu acoperiş verde cu sclipici, cules
de la stelele căzătoare. Are geamuri mari şi luminoase din termopan. Intrarea
în şcoală este ascunsă, încât numai elevii care învaţă aici să ştie de ea.
Curtea şcolii, dimineaţa şi în pauze,
este ca o poieniţă frumoasă,
populată cu multe fiinţe drăguţe, inteligente şi prietenoase. Toate fiinţele par nişte flori multicolore,
uneori nişte fluturi gingaşi, iar
alteori nişte iepuraşii fricoşi.
Atunci ei se ascund pe terenul din spatele şcolii printre păpădii şi tufele de
liliac. Sălile de clasă, opt la număr şi un laborator IT, sunt colorate în culorile curcubeului, de câte
planşe atârnă pe pereţii lor. La şcoală
participă la cursuri atât elevi obişnuiţi, cât şi făpturi de basm. Învăţătorii
şi profesorii noştri sunt întruchipaţi în prinţese sau magicieni. Pe lângă
materiile obişnuite se mai predau la şcoală şi ore de magie. Astfel, oră de oră
destui elevi se transformă în personaje de poveste, pozitive sau negative, asta
depinde de cât de pregătiţi sunt în ziua respectivă!
Iubesc elevii din această şcoală pentru
ca sunt cuminţi, silitori, frumoşi, deştepţi, dar cel mai important lucru este
că îmi sunt prieteni. Mărturisesc că toţi elevii frecventează cu mult drag
cursurile acestei şcoli.
Eleva, Pavăl Gianina- Andreea
Clasa
a IV-a A
Şcoala Gimnazială Nr.1 Negoieşti
Înv.
A.Fonoca
Mândră sunt de şcoala mea
Şcoala mea se afla pe planeta Pământ. Este aşezată într-un colţ de rai, pe un tărâm
de poveste, la Negoieşti.
Aici,
spune legenda, a copilărit şi Ştefănuţă ajuns domn al Moldovei, în anul 1457.
Clădirea şcolii este înconjurată de o vegetaţie bogată, că doar e o şcoală din
mediul rural. Pomii fructiferi, liliacul şi
garofiţele îţi zâmbesc de pe alei
atunci când te plimbi în pauză prin curtea şcolii. Deşi este la ţară, e o
şcoală mare,având forma literei „L”, cu opt
săli de clasă şi un laborator de
informatică cu care ne mândrim, pentru că acolo desfăşurăm ora de opţional
„Calculatorul, prietenul meu”. Majoritatea copiilor din comună ajung la şcoala
cu unul din cele două microbuze şcolare, cu care este dotată şcoala. Elevii
sunt isteţi şi silitori, cu mult bun simţ, deşi mai fac şi ei câte o năzbâtie,
că doar sunt copii!
Învăţătorii şi profesorii sunt oameni bine pregătiţi,
iubesc meseria şi copiii, sunt calmi şi buni şi
ne ajută să descoperim tainele
cărţilor.
Îmi place să învăţ în această şcoală pe care o
consider cea mai frumoasă şcoală din Univers. De ce? Pentru că este şcoala mea!
Eleva, Onel Cosmina-Nicoleta
Clasa a IV-a A
Şcoala Gimnazială Nr.1 Negoieşti
Înv.
A.Fonoca
