SUNT MÂNDRU DE ŞCOALA MEA!

           Şcoala mea se numeşte  „George Călinescu”.

          Deşi  au trecut aproape  trei  ani, îmi aduc aminte cu plăcere de prima zi de școală de  parcă s-a întâmplat ieri.

Însoțit de mama, am pășit pentru prima dată pragul şcolii. Eram foarte emoționat şi  îmi era teamă de necunoscut. Dar  mai ales mă temeam să nu dezamăgesc pentru că bunica mea a predat la această şcoală, iar mama şi fratele ei au fost elevi aici. 

M-a impresionat clădirea impunătoare, cu ferestre mari şi luminoase şi curtea plină de copii. Cei mari erau bucuroși să-şi revadă colegii, iar cei mici eram nerăbdători să o cunoaştem  pe doamna învățătoare.

Când am ajuns acasă, în acea zi, i-am spus mamei că sunt încântat atât de colegi cât şi de doamna învățătoare.

          Dar după aproape trei ani, pot spune cu tot sufletul că sunt mândru de şcoala mea pentru că aici am înţeles ce înseamnă să înveţi, pentru că este formată din suflete. Dascăli dăruiți de la natură cu har şi dragoste, dedicaţi, în totalitate elevilor, severi, dar atât de iubitori şi foarte bine pregătiţi profesional.

          Elevii îşi dovedesc  aptitudinile, se exprimă şi socializează prin numeroasele  activităţi şcolare şi extraşcolare organizate la nivelul fiecărei clase sau cu întreaga şcoală.

          Rezultatul strădaniei „sufletelor” din şcoală  se reflectă nu numai în rezultatele actualilor elevi (notele  obţinute, diplomele  şi medaliile de la concursuri şi olimpiade ) dar  şi în reuşitele, dăruirea şi talentul fiecărui absolvent în parte.

          Nu ştiu câţi copii pot afirma ca mine că sunt mândri  de şcoala lor, dar este adevărat. Nici dacă aş putea, nu aş vrea să-mi schimb şcoala şi mai ales pe doamna învăţătoare. Sunt exact aşa cum îmi doresc să fie!

Elev,

Weistein Andrei

Clasa a III-a A

Învăţătoare,

Toma Viorica